M-am întrebat și eu, ca mulți alții de altfel, dacă merită să închiriez o mașină în loc să folosesc propria mașină sau să mă chinui cu trenurile și autobuzele. Părea simplu la prima vedere, intri pe un site, alegi o mașină, o ridici și gata. Realitatea s-a dovedit a fi ceva mai nuanțată. Sunt avantaje clare, dar și câteva surprize pe care nu le-am anticipat deloc.
Industria de închirieri auto din România a evoluat destul de mult în ultimii ani. Dacă acum zece ani opțiunile erau limitate și destul de scumpe, acum avem zeci de companii care se bat pentru clienți. De la giganți internaționali până la afaceri locale care s-au descurcat să-și facă un nume. Întrebarea e dacă toată această competiție înseamnă prețuri mai bune pentru noi, cei care avem nevoie efectiv de o mașină pentru câteva zile sau săptămâni.
De ce tot mai mulți români apelează la rent a car
Prima dată când am închiriat o mașină a fost pentru o vacanță în Grecia. Beam cafea cu un prieten care tocmai venise dintr-o escapadă prin Transilvania și mi-a spus că a închiriat mașină pentru tot sejurul. M-a surprins, pentru că avea mașină personală acasă. „Știi câți kilometri aș fi pus pe ea? Plus că dacă pățeam ceva pe drum de munte, problema era a companiei de închirieri, nu a mea”, mi-a explicat el. Avea dreptate, când te gândești bine.
Motivele pentru care oamenii aleg să închirieze în loc să folosească propria mașină sunt mai diverse decât credeam la început. Mulți o fac ca să evite uzura propriei mașini, mai ales când e vorba de călătorii lungi pe șosele proaste. Alții preferă să conducă o mașină mai mare sau mai nouă decât și-ar permite să cumpere. Am văzut cazuri în care oameni cu mașini mici în oraș închiriază SUV-uri pentru drumeții montane sau mașini spațioase pentru vacanțele în familie. Are sens cumva.
Apoi sunt cei care nici nu au mașină proprie. În București sau Cluj, din ce în ce mai mulți tineri renunță la ideea de a cumpăra o mașină. Se deplasează cu metroul, tramvaiul sau taxi în timpul săptămânii și închiriază doar când pleacă în weekend. Are sens financiar, dacă stai să te gândești. O mașină parcată pe stradă în București costă între asigurare, ITP, service-uri, rovignetă și parcări vreo 1.500 până la 2.000 de euro pe an, chiar dacă nu o folosești prea mult.
Evoluția serviciilor de rent a car in aeroporturi și în orașele mari a făcut procesul mult mai accesibil. Acum găsești birouri de închirieri chiar în terminalele de sosire, ceea ce simplifică lucrurile enorm când ajungi cu avionul într-un oraș și vrei să explorezi împrejurimile fără să te bazezi pe taxi-uri sau autobuzele alea care întârzie mereu.
Costurile reale, calculul care contează
Aici devine interesant, pentru că prețul afișat pe site rareori e prețul final. Am învățat asta pe pielea mea, să știi. Prima oară când am închiriat, văzusem o ofertă la 25 de euro pe zi pentru un Logan. Părea perfect pentru nevoile mele, mașină simplă, economică. Când am ajuns să ridic mașina, nota de plată era cu vreo 40% mai mare. De ce? Asigurare completă, taxă aeroport, un al doilea șofer pe care îl adăugasem plus o serie de alte costuri care apăreau acolo, în contract, scrise mărunt.
Dacă te uiți la cifrele brute, o mașină închiriată pentru un weekend costă undeva între 100 și 200 de lei pe zi. Depinde de clasa mașinii și de sezon, evident. Vara, când toată lumea vrea să plece în vacanță, prețurile cresc simțitor. Am verificat odată diferența de preț pentru aceeași mașină în martie față de iulie, era de aproape dublu. Companiile știu exact când e cerere mare și se prețuiesc în consecință, asta e business-ul lor.
Dar să ne uităm și la alternativele tale. Dacă folosești propria mașină pentru o călătorie de 1.000 de kilometri, pui benzină de vreo 400 până la 500 de lei, plus uzura invizibilă, riscul de defecțiuni pe drum, kilometrii pe bord care scad valoarea mașinii la revânzare. Când pui totul în balanță, diferența nu e chiar atât de mare pe cât pare.
Un lucru pe care l-am observat e că firmele de închirieri au început să joace mult pe sistemul de early booking. Cu cât rezervi mai devreme, cu atât prețul e mai bun. Am văzut reduceri de până la 30% pentru rezervări făcute cu două sau trei luni înainte. Problema e că te angajezi într-un plan, iar dacă se schimbă ceva, anulările costă. Unele companii oferă anulare gratuită până cu 48 de ore înainte, altele nu îți dau nicio șansă.
Mai e și chestia cu depozitul, despre care mulți uită. Majoritatea firmelor blochează între 500 și 1.500 de euro pe card ca garanție. Banii se deblochează după returnarea mașinii, dar durează câteva zile, uneori până la o săptămână. Dacă călătorești cu bugetul strâns, asta poate fi o problemă serioasă, să știi.
Siguranța și asigurările, între protecție și paranoia
Partea cu asigurările m-a confuzat cel mai mult. Există RCA, care e obligatoriu oricum, CASCO parțial, CASCO complet, asigurare pentru parbriz, pentru anvelope, pentru furt.
Când îți prezintă toate opțiunile la birou, ajungi să te întrebi dacă n-ar trebui să iei tot pachetul, doar ca să fii safe. Tipul ăla de la ghișeu are un talent să te facă să simți că fără asigurare completă îți asumi un risc imens.
Realitatea e că majoritatea accidentelor minore nu justifică asigurarea completă care poate adăuga 10 sau 15 euro pe zi. Dacă ești șofer atent și nu pleci în zone cu risc crescut, RCA-ul standard și un CASCO de bază ar trebui să fie suficiente. Personal, am avut o singură problemă, o zgârietură pe bara din spate făcută într-o parcare. Am plătit din buzunar vreo 300 de lei în loc să fi dat 500 de lei în plus pe toată perioada de închiriere pentru asigurarea completă.
Ce m-a surprins plăcut e că mașinile de închiriat sunt, în general, foarte bine întreținute.
Companiile serioase fac service-uri regulate și schimbă mașinile din flotă la 2 sau 3 ani. Am condus Logan-uri, Golf-uri, chiar și un Tucson o dată, toate erau în stare impecabilă. Mult mai bine îngrijite decât mașina mea personală, să fim sinceri.
Un aspect important la care mulți nu se gândesc e asistența rutieră. Majoritatea contractelor includ un număr de telefon disponibil non-stop. Am avut un prieten care a rămas cu bateria descărcată undeva pe lângă Brașov, la 11 noaptea. A sunat, în 40 de minute era acolo cineva care l-a pornit. Cu mașina ta personală, fie aștepți până dimineață, fie plătești sume mari pentru o asemenea intervenție, dacă găsești pe cineva dispus să vină.
Birocrația și complexitatea procesului
Aici e locul unde sistemul se complică puțin. Pentru a închiria o mașină în România ai nevoie de permis de conducere valabil de cel puțin un an. Unele companii cer chiar doi ani de experiență. Mai trebuie carte de identitate și un card de credit. Notează bine, card de credit, nu de debit. Asta elimină din start o bună parte din tineri care au doar carduri de debit.
Procesul de preluare a mașinii poate dura între 15 minute și o oră, în funcție de cât de aglomerat e biroul. Trebuie să verifici mașina în detaliu, să notezi orice zgârietură, lovitură sau problemă. Eu fac întotdeauna poze de pe toate unghiurile, inclusiv la interior, pentru că am auzit destule povești cu oameni taxați pentru daune care existau deja când au ridicat mașina.
Unele companii au digitalizat procesul destul de bine. Semnezi pe tabletă, îți dau mașina și pleci în 10 minute. Altele încă lucrează cu hârtii, trebuie să citești pagini întregi de termeni și condiții, să pui inițiale în 20 de locuri. E obositor, mai ales după o călătorie lungă când vrei doar să ajungi la hotel și să te întinzi pe pat.
Returnarea e de obicei mai simplă. Verifică rezervorul, trebuie să aduci mașina cu același nivel de combustibil, altfel te taxează substanțial, se uită rapid după daune noi, semnezi și gata. Am auzit însă și cazuri în care oamenii au fost sunați după câteva zile că s-a găsit o zgârietură și li s-a reținut din depozit. De aceea pozele alea sunt esențiale, chiar dacă par exagerate.
Ceva ce m-a enervat la început a fost faptul că multe companii au sedii în afara orașului sau în zone greu accesibile fără mașină. Pare un pic ironic când te gândești bine, trebuie să ajungi cu taxiul la firma de închirieri pentru a lua o mașină. Companiile din aeroporturi sau gări au un avantaj major aici, cel puțin sunt la fix.
Experiența practică, când merită și când nu
Am ajuns să înțeleg că rent a car nu e pentru orice situație. Pentru deplasări scurte în oraș, nu are sens deloc. Costurile de parcare, stresul traficului, risipirea de timp căutând locuri de parcat fac ca un Uber sau transportul în comun să fie mult mai practice și mai ieftine. Nu merită bătaia de cap, sincer.
Unde sistemul funcționează excelent e pentru escapade lungi de weekend sau vacanțe. Am făcut un tur al Maramureșului anul trecut, am închiriat o mașină pentru cinci zile. Libertatea de a te opri unde vrei, când vrei, de a schimba planurile pe moment, nu are preț. Cu autobuzul sau trenul nu aș fi putut să văd jumătate din locurile în care am ajuns, iar unele sate nici nu sunt pe harta transportului public.
Pentru călătorii de afaceri, multe companii și-au dat seama că e mai convenabil să închirieze decât să trimită angajații cu mașinile personale. Evidența kilometrilor, facturile pentru contabilitate, lipsa grijii că mașina personală se uzează sau că angajatul poate avea probleme pe drum. Totul e mai simplu din punct de vedere administrativ, mai ales pentru departamentele de HR și contabilitate.
Un domeniu în care văd potențial mare e pentru cei care se mută într-un oraș nou și au nevoie de câteva săptămâni să se orienteze înainte de a decide dacă cumpără mașină sau nu. În Cluj, de exemplu, cunosc oameni care au închiriat mașini lunar în primele luni după mutare, până s-au obișnuit cu orașul și au înțeles dacă chiar le trebuie mașină zilnic sau pot supraviețui fără.
Provocările sistemului actual
Nu totul e roz în industria asta, să nu ne înșelăm. Am observat că există o lipsă de transparență în comunicarea prețurilor. Site-urile afișează tarife atractive care se dovedesc a fi doar punctul de plecare. Taxele adiționale, asigurările opționale care par obligatorii, costurile ascunse pentru returnare în altă locație sau pentru șoferi tineri sub 25 de ani se adaugă toate și transformă o ofertă aparent bună într-una mediocră.
Calitatea serviciilor variază enorm de la o companie la alta. Am avut experiențe excelente cu firme care m-au sunat să mă întrebe dacă totul e în regulă, și experiențe penibile cu companii care încearcă să te taxeze pentru orice nimic. Recenziile online ajută, dar trebuie citite cu atenție, multe sunt false sau exagerate într-o direcție sau alta. Am învățat să filtrez cumva.
Sezonalitatea extremă face ca în vârf de sezon să găsești greu mașini disponibile. Am încercat odată să închiriez în august pentru litoralul românesc, toate mașinile decente erau deja rezervate cu săptămâni înainte. Am rămas cu opțiuni scumpe sau mașini vechi, cam bătute. Planificarea din timp devine esențială dacă vrei prețuri bune și opțiuni variate, altfel rămâi cu ce prinde.
Perspective personale asupra fenomenului
După câțiva ani de experiență cu închirierile auto, pot spune că sistemul funcționează dacă știi ce vrei și ești atent la detalii. Nu e neapărat mai ieftin decât să folosești propria mașină pentru orice scenariu, dar oferă flexibilitate și liniște sufletească în anumite situații. Asta e cel mai important, să știi când merită.
Pentru mine personal, rent a car devine alegerea preferată când plec în călătorii lungi unde mașina proprie ar suferi prea mult. Sau când vreau să conduc ceva mai confortabil decât îmi permit să cumpăr. Sau când merg în locuri unde parcarea mașinii personale mai multe zile ar costa prea mult. În rest, prefer varianta clasică, e mai simplă.
Îmi place că industria s-a profesionalizat și că acum există opțiuni pentru toate buzhetele.
De la mașini economice până la SUV-uri premium, de la închirieri pe zi la contracte pe luni, piața s-a diversificat frumos. Competiția dintre companii aduce și oferte speciale, programe de fidelizare, reduceri pentru clienți corporativi. Asta înseamnă prețuri mai bune pentru noi în final.
Un aspect care merită spus e impactul ecologic, despre care se vorbește din ce în ce mai mult. Unele companii au început să introducă mașini hibride sau electrice în flotă. E încă un segment mic, dar crește constant. Am văzut anul ăsta oferte pentru închirieri de mașini electrice la prețuri aproape de cele ale mașinilor cu combustie. Pentru călătorii urbane ar putea deveni o opțiune interesantă, mai ales cu extinderea rețelei de stații de încărcare prin țară.
Sigur, mai sunt probleme de rezolvat. Procesul ar putea fi mai simplu, mai digital, mai transparent de la început. Prețurile ar putea fi mai clare încă din faza de ofertare.
Asigurările ar putea fi explicate mai bine, nu prezentate ca pachete complicate care te fac să te simți vulnerabil dacă nu le iei pe toate. Dar direcția e bună, industria evoluează în sensul corect, văd asta de la an la an.
Pentru cineva care se gândește acum să încerce prima oară un rent a car, sfatul meu e să citească toate condițiile contractului. Să facă poze mașinii înainte de a pleca, să verifice ce include și ce nu include prețul de bază, și să compare măcar trei sau patru oferte. Nu te lăsa convins de primul preț văzut, caută, uneori chiar se poate negocia dacă ești politicos și insistent.
La final, întrebarea din titlu rămâne fără un răspuns universal valabil pentru toată lumea. Pentru unii, rent a car e mai ieftin, pentru alții mai sigur, pentru alții mai complicat.
Depinde de nevoile fiecăruia, de frecvența cu care călătorește, de tipul de deplasări și de bugetul disponibil. Personal, am găsit un echilibru care funcționează pentru mine. Folosesc serviciile de închiriere selective, când aduc un plus valoare real față de alternativele clasice.
Și până acum, balanța a fost pozitivă. Nu-mi imaginez să renunț complet la vreuna dintre variante.
